Zgomote și tăceri

Scrisori de-amor citite, recitite,
Zac în plicuri albe mototolite
Într-un sertar al inimii mele;

Cuvinte de dor presărate cu praf de stele
Sunt puse la păstrare
În sufletu-mi curat și mare.

Pe coridoare neluminate
Din case cu garduri din șipci uscate
Stau aliniate valize decolorate
Pline cu cărți despre mistere neelucidate.

Cutiile negre cu rămășițe de dureri
De mai demult, nu doar de ieri,
Au fost aruncate la răscrucea unui drum
Care duce spre nicăieri.

Pe țărmuri îndepărtate de mări
A rămas un șir lung de întrebări
fără răspunsuri
Și-o listă cam mare cu neajunsuri.

Zidurile de tăceri au fost dărâmate
Azi noapte când a fost furtună,
Zgomotele tunetelor au răsunat
Până la celălalt capăt al pământului.

Vuietul vântului s-a auzit
Pân' la margine de Infinit,
Nori negri au acoperit cerul
Și dintr-o dat' a început să plouă;

Mi-am ridicat mâinile-amândouă
Și m-am rugat la Dumnezeu
Să mă păzească de tot ce e rău,
Să-mi fie alături, mai ales în ceasul greu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri