Departe de nori

Iubite, știi că numele tău
E tatuat pe sufletul meu,
Mi-ai dăruit iubire cu carul,
Mi-am înecat amarul de atâtea ori
În vorbele-ți frumoase
Care m-au dus departe de nori!

Când blânzii-ți ochișori
Mă priveau cu duioșie
Ardeam ca o făclie
Din dragoste nemărginită,
Nu-mi mai păsa
De vremea urâtă de afară,
În mine era primăvară.

O fanfară de greieri cânta
În fiecare seară la fereastra mea,
Lumea îmi părea mică,
Tristețea murea de oftică
Atunci când mă sărutai
Și în brațe mă țineai.

Prin viu grai îmi transmiteai
Că sunt averea-ți
Pe care te bucurai c-o ai,
Niciun pai nu mă lăsai să ridic de jos,
Îmi erai credincios, îți eram credincioasă,
O dragoste ca în povești trăiam!

Te-așteptam acasă cu masa pusă,
Îmi puneam sufletul pe tavă
Și inima în palmele-ți calde,
Flori dalbe din cer cădeau,
Îngerii dansau de fericire
Când vedeau atâta iubire!

Spre nemurire pașii mi i-ai dus
Căci datorită ție am pus
Mii de versuri pe hârtii
Presărate cu parfum de magnolii
Și de orhidee;
Sunt cea mai împlinită femeie
De când te-am cunoscut,
Te iubesc din ce în ce mai mult!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri