Oaza Fericirii

Versuri de dragoste
Aștern la ora aceasta târzie
Pe-o coală de hârtie
Albă ca o câmpie cu margarete.

Buchete de cuvinte
Presarate cu parfum intens de dor
Scot din al sufletului meu pridvor
Și le înșir în grabă pe o tarabă imaginară.

E toamnă iară...
Un voal de ceață
Mintea mi-o împresoară;
Aș vrea să fie primăvară,
S-aud privighetorile cântând,
Nu vântul bătând.

Un nor stingher se plimbă pe cer,
Îl văd pe geamul deschis din odaie;
Miroase a fân uscat și a ploaie,
Genunchii mi se înmoaie
Când mă gândesc cum trec anii.

Ce bine-ar fi să pot opri timpul în loc,
Viața să fie un joc frumos,
Lumea-mi de poveste
Să nu mai fie întoarsă cu susul în jos!

Ce obraz gros are tăcerea!
Uneori e amară ca fierea.
Abia aștept să-mi văd iubitul
Odată cu răsăritul soarelui;

Mă voi cuibări la pieptul lui 

Ca o rândunea,
Îmi voi pune inima 

În căușul palmelor sale,
Vom cânta balade de jale 

Frunzelor moarte,
Ne vom iubi zi și noapte,
Vom bea Apă Vie din Oaza Fericirii
Pe săturate.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri