Piatră de temelie

De n-ai fi oceanul de fericire
În care-adesea mă scufund,
S-ar tulbura-ntr-o clipă al meu gând,
Inima mi-ar fi albastră
Ca o mare de dor fremătând,
Cuvintele-mi de pe buze
Ar dispărea în grabă rând pe rând.

De nu te-aș iubi atât de mult
N-aș mai scrie povești sau poezii,
N-aș mai picta flori roz și fluturi argintii
Pe pânze albe sau portocalii.

De nu mi-ai fi motiv de veselie
Sau piatră de temelie
Pe care să-mi clădesc viitorul,
Mi-aș pierde timpul în zadar
Într-un prezent urât, bizar.

De n-ai fi drumul liniar
Care mă duce spre al soarelui hotar,
Un car de ani aș suferi,
Aș plânge încontinuu,
Nimeni nu m-ar putea opri,
Ca o lumânare-aș arde, până m-aș topi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Voi păstra...

Voi păstra vie amintirea ta,
Flacăra iubirii nu se va stinge
Chiar dacă va ninge necontenit
Pe poteca dinspre răsărit
Unde prima dat' ne-am întâlnit.

Voi păstra chipul tău iubit
În sufletu-mi neliniștit plin de dor,
Pe lanțul amintirilor
Am să mai pun ceva,
Scânteia aprinsă din privirea ta.

Voi păstra în inimioara mea
Momentele divine
Trăite de noi doi cândva,
Voi avea grijă de floarea
De nu-mă-uita
Chiar dacă se va usca;

Am să-mi fac din ea un talisman,
Să-mi poarte noroc în fiecare an,
Un noian de stele voi picta
Pe tavanul din odaia mea
Să-mi lumineze fiecare noapte grea.

Voi păstra, voi păstra,
Vorbele-ți duioase în mintea mea,
Amprenta buzelor tale pe gura-mi dulce,
Am să las timpul să-mi usuce
Lacrimile-amare,
Te voi iubi mereu ca pe o rază de soare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Mirajul fericirii

Plouă încet, dar bate tare vântul,
E însetat de apă pământul,
Gândul nu mi-e răvășit,
Sufletul mi-e liniștit;

Mirajul fericirii n-a pierit,
Speranțele nu s-au risipit în zare,
Cupidon apare în decor
Exact când vreau eu,
Îmi ridică mingea la fileu
Aunci când este cazul.

Vara a schimbat macazul,
I-a permis toamnei răcoroase
Să ne intre cu tupeu în case;
Trebuie să scoatem hainele groase
Și umbrelele de la naftalină
Până când bolta cerului 

Va fi iar senină.

Cămara inimii mi-e plină
De sentimente frumoase
Chiar dacă uneori miroase
A frunze uscate arse,
Natura își cere tributul an de an,
Mai lasă golaș câte-un castan...

Mâine-am să-mi pun visele
în geamantan
Și am să plec într-o călătorie,
Să uit de timpul șarlatan
Care-a trecut în grabă ieri
Pe lângă șirul de fiori
Pe care i-am simțit în zori
Când am văzut
Că vin din depărtare nori.

Vreau să ajung
Pe un tărâm unde e soare
Să stau pe toată perioada 

De hibernare,
Căci la munte e deja ninsoare!
Mă voi întoarce înapoi
Când primăvara va fi în toi;

Voi număra din doi în doi
Suavii ghiocei ce vor ieși 

De sub zăpadă,
Va fi iar mare sărbătoare 

În a mea ogradă
Când mierlele și cintezoii
Se vor lua la sfadă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Iubire asumată

Te iubesc și mi-e teamă
C-o să se transforme în dramă
Comedia inventată de noi doi demult;
Te iubesc când ascult 

Barry White pe repeat
Și plouă necontenit la margine de Infinit;
Te iubesc și mi-e frig
Când nu ești și te strig, te strig tare,
Să m-auzi din depărtare, și să vii,
Să-mi săruți obrajii vineții
Căci sângele îmi îngheață în vene
Când nu se întrevede
Nicio lumină la Orizont.
Dulce ca cireașa de pe tort
Dragul meu ești,
Eu sunt ca un sloi de gheață
În câte-o amară dimineață
Când nu te văd în patul meu...
Te iubesc și mi-e greu fără sărutul tău,
Fără mângâierea cald-a ta;
Aș da o zi din viața mea
Să te mai pot vedea din nou
La picioarele mele
În nopțile cu stele verzi și aurii;
Te iubesc când știi să mă faci fericită,
Căci mă ajuți să nu cad în nicio ispită
Când sunt dorită de alți bărbați
Pe care-i consider prieteni sau frați,
Nimic mai mult...
Te iubesc ca pe-un dar sfânt,
Ca pe-un înger coborât pe pământ;
Te iubesc mult prea mult
Și îmi asum această iubire
Care-i mai presus de fire,
De cuvinte, de orice...
Fără tine n-au valoare valorile,
Bogățiile nu înseamnă nimic;
În sufletu-mi mare nu mic
Te păstrez ca pe-o comoară,
Ești flacăra vie din a mea inimioară,
Iubirea pentru tine nu va dispărea
Indiferent ce se va întâmpla.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Parfum de viorele

Petale de roze uscate
Stau presate într-o carte,
Frunze moarte cad pe asfalt
Ca-ntr-un spectacol fascinant
Oferit de toamna ce-a venit
Odată cu frigul, la asfințit.

Privesc pe geamul deschis din odaie
Cum ramurile copacilor se înconvoaie
Când bate vântul,
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când mă gândesc
Că unii oameni trec prin viață
Ca niște umbre călătoare.

În sufletul meu a crescut o floare
Pe care-o ud adesea
Cu lacrimi dulci, nu amare,
În inima-mi frumoasă mare
Strălucesc raze de soare
Ce răspândesc lumină și căldură
Până dincolo de hotare.

E liniște pe-a fericirii mare, nu-i furtună,
Vreme bună va mai fi, aievea și în poezii,
Norii negri în curand vor dispărea
De pe bolta gri de catifea,
Va ploua doar cu stele peste versurile mele
Pe care-am presărat parfum de viorele.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

I love House

I don't like Brahms, I love House,
Sweet music with divine sounds
Which makes me always dance.
The drums are incredible,
The rhythm can't be forgotten.

I don't like Beethoven,
I love Chuck Roberts, Larry Heard,
I heard long time ago of them,
That's why I put their name
In my gratitude poem.

In the beginning there's was a track...
That changed many lives,
The world of music was painted
In wonderful colors, not by amators,
By skilled producers,
Songwriters, true artists...

Thank God 
That this beautiful creation exist!
Will resist over time
Because is made only out of love,
House music is a blessing from above.

Author - Crisastemis

Ce ți-aș face... !

Ce ți-aș face de te-aș prinde 

Cu buzunarele pline de ghinde

Acum, când toamna a început să colinde

Oamenii de pe la sate și de pe la oraș... !

Te-aș săruta pe sufletu-ți gingaș

Unde-i ascuns un fluturaș 

Cu aripi de lumină,

Aș rupe firul durerii din rădăcină,

În inimioara ta, doar fericirea să rămână

Ca să îți fie ziua bună și noaptea liniștită,

Eu să îți fiu pe veci iubită,

Să nu pleci din povestea mea nicicând,

Să mă porți mereu în al tău gând,

Să fim împreună oriunde, oricând.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Timp de iubire

Încet, încet, apropie-te discret,
C-avem timp de iubire berechet!
Lasă ploaia caldă
Să cadă pe umerii mei goi
Odată cu frunzele uscate de tei,
Lasă-mi ochii să se scufunde
În lumina ochilor tăi;

Flacăra dragostei nu se va stinge
Chiar dacă va ninge sau va veni potopul,
Snopul de fiori de dor e destul de mare,
Raza de soare din suflet nu-mi va dispare
Oricât va fi frigul de mare.

Strânge-mă în brațe, tare, tare,
Să simt că-mi fuge pământul
de sub picioare,
Vreau să prind aripi, să pot să zbor,
Apoi să pun toate momentele frumoase
În cutia de aur a amintirilor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Departe de nori

Iubite, știi că numele tău
E tatuat pe sufletul meu,
Mi-ai dăruit iubire cu carul,
Mi-am înecat amarul de atâtea ori
În vorbele-ți frumoase
Care m-au dus departe de nori!

Când blânzii-ți ochișori
Mă priveau cu duioșie
Ardeam ca o făclie
Din dragoste nemărginită,
Nu-mi mai păsa
De vremea urâtă de afară,
În mine era primăvară.

O fanfară de greieri cânta
În fiecare seară la fereastra mea,
Lumea îmi părea mică,
Tristețea murea de oftică
Atunci când mă sărutai
Și în brațe mă țineai.

Prin viu grai îmi transmiteai
Că sunt averea-ți
Pe care te bucurai c-o ai,
Niciun pai nu mă lăsai să ridic de jos,
Îmi erai credincios, îți eram credincioasă,
O dragoste ca în povești trăiam!

Te-așteptam acasă cu masa pusă,
Îmi puneam sufletul pe tavă
Și inima în palmele-ți calde,
Flori dalbe din cer cădeau,
Îngerii dansau de fericire
Când vedeau atâta iubire!

Spre nemurire pașii mi i-ai dus
Căci datorită ție am pus
Mii de versuri pe hârtii
Presărate cu parfum de magnolii
Și de orhidee;
Sunt cea mai împlinită femeie
De când te-am cunoscut,
Te iubesc din ce în ce mai mult!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Muguri noi

A venit toamna,
Îmbracă-mă în flori de nu-mă-uita
Cu petale albe, diafane,
Cuprinde-mă în brațele-ți lungi
Ca două liane,
Strânge-mă la pieptul tău,
Să-mi aduc cu drag aminte
De-aceste clipe unice mereu.

A venit toamna iubitul meu,
Iarba s-a uscat, copacii-s golași,
Dar ghiocei și toporași
Nu doar la primăvară voi vedea
În grădina din inimioara ta;
Știu că-n suflet ți-au răsărit muguri noi
De vise și speranțe pentru amândoi.

Trifoiul cu patru foi nu lipsește
Din decorul pictat în culori minunate,
Porțile tristeții sunt ferecate,
Oaza de fericire și de libertate
Nu e prea departe,
Putem bea apă vie din ea
Cât timp iubire-adevărată
Între noi va exista.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Pe Repeat

Aș da muzica iubirii pe Repeat
Ca să dansăm pe-același Beat,
Când inimile noastre bat la unison;
Pe frunzulițe de-anason aș scrie
Că te ador ca pe parfumul de iasomie
Ce nu-mi lipsește din vreo poezie.

Sărutu-ți dulce-n grabă ți l-aș savura
În loc de gura amăruie de cafea
Pe care-o beau în fiecare dimineață;
În brațe mereu te-aș strânge,
Nu te-aș lăsa ca pe-un armăsar pur-sânge
S-o iei vreodat' pe arătură...

Ca pe-o sculptură modernă
Te-aș contempla și te-aș aprecia
De ți-ai pune tâmpla lângă tâmpla mea
Și-ai sta așa ore întregi...
Legi noi aș inventa ca să nu poți anula
Niciun jurământ făcut cândva.

Ți-aș da vocea caldă pe Repeat
Atunci când îmi spui șoptit
Că mă iubești până la plus infinit,
Că sunt tot ce ți-ai dorit, dragul meu iubit;
Eu te iubesc până la cer,
Îmi ești al sufletului giuvaier,
Comoară minunată, capodoperă de artă.

*
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

*
BEAT/ BIT (adj. muzică)

- Stil distinct în rockul modern și în jaz,
ce presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură suprapunându-se alte celule ritmice secundare.
- Bătaie / Timp forte al unei măsuri.

SURSA: DEX '98(1998)

Tu ești...

Tu ești lângă mine atunci când îmi e greu,
Ești rază a speranței în Universul meu,
Îți simt cu toată ființa prezența plăcută
Când mă scufund în liniștea absolută.

Cărarea spre Infinit nu mai e abruptă,
Inima nu mai mi-e frântă
De când ai devenit muza mea,
Frumoasă, norocoasă stea!

Tu ești o mare de iubire,
Mi-aduci în viață fericire,
Ești ca o adiere blândă de vânt,
Te port mereu în gând,
N-aș renunța la tine nicicând.

Tu ești oaza-mi de lumină,
Îmi faci din fiecare noapte întunecată
Noapte senină, divină,
Mi-e inima plină de bucurie
De când te-am cunoscut.

Tu-mi ești cer și pământ,
Crede-mă pe cuvânt
Când îți spun că te ador,
Săgeata lui Amor face minuni
Chiar și atunci când sunt furtuni.

De luni până luni te-aș privi
Și nu m-aș plictisi,
Ca pe o zeitate te-aș venera,
Ca pe-o icoană, de suflet mi te-aș agăța,
Aș picta un soare uriaș deasupra ta,
Ți-aș pune la picioare toată iubirea mea
Și-n brațe un buchet de flori 
De nu-mă-uita.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Datorită ție, am putere

Of, iubite, cum ești tu,
Nu-i altul pe lume, nu!
Ochii tăi, ca stelele
Strălucesc în nopțile
Când privighetorile
Cântă, cântă, și iar cântă;

Babele-ți descântă de deochi
Prin metode noi și vechi
Când îmi pui cireșe la urechi
Și îmi șoptești încetișor
Că simți în suflet calzi fiori de dor
Când eu n-apar în visele-ți color.

Of, iubite, gura ta,
E mai dulce ca mierea,
Nu mă pot sătura de ea!
Ți-aș da jumătate din avere
Ți-aș da inima mea, golită de durere,
Ți-aș da orice, dacă mi-ai cere,
Căci datorită ție am putere.

Când e ploaie sau ninsoare,
Tu-mi ești soare, om frumos,
Mă scapi de orice moment primejdios,
Transformi drama în comedie,
Mi-aduci în suflet bucurie.

Iubitul meu iubițel,
Delicat ca un stânjenel,
Abia aștept să-mi dai acel inel
Pe care mi l-ai promis demult;
Te iubesc atât de mult!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Gaz pe foc

Acoperă-mi gura cu buzele tale,
Cu sărutările-ți dulci, aproape ireale,
Mângâie-mi obrajii rotunzi
ca două portocale
Când dansez cu picioarele goale 

prin ploaie,
Pune un strop de gaz pe foc,
Să nu se stingă a iubirii noastre vâlvătaie;

Promit că n-am să fiu ca trestia
Care se îndoaie când bate vântul,
N-o să-mi fugă pământul de sub picioare
Când o să simt fluturi zburând
În inima-mi frumoasă, mare,
O rază de soare încă strălucește
În sufletu-mi din care bunătatea 

nu lipsește.

Iubește-mă cu zgomot, nu în tăcere,
Scufundă-te cu mine 

în oceanul de plăcere,
Să crape dușmanii de ciudă,
Căci inimile ne abundă de fericire
Când suntem pe aceeași linie de plutire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Toamna își are rostul ei

Iar pică frunzele uscate pe cărare
Și mă așez la umbra odihnitoare a fericirii;
În brațele tale mă simt cel mai bine,
Căci tu iubite ești cu mine
Aievea, și în vise;

Pe tâmplele-mi ninse
Mă mângâi în tăcere,
Mă faci să uit de lacrimi, de durere,
Inima-mi nu-ți cere nimic,
Dar tu îi dai un pic de ajutor
Când ca o pasăre rănită
Nu mai pot să zbor;

De simți că sufletul mi-e abătut
Dintr-un ulcior de lut
Îmi dai să beau Apă Vie
Ca să stau mai mult
De-o mie de zile și ceva
În preajma ta.

Bate ploaia în fereastra mea,
Se-aude vântul cum lovește
Cu palma-i aspră o crizantemă
Ce nu mai poartă diademă.

Îmi lipsește parfumul de tei,
Mi-e dor de floarea miresei, 
De iriși, de brebenei,
Dar vezi iubite,
Până și toamna-și are rostul ei
În orice poezie scrisă
Cu al sufletului condei.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Între cer și pământ

Când mă iei în brațe mă cutremur,
Tremur de emoție, mă fâstâcesc,
Nu mai sunt în stare să gândesc;
Sărutu-ți nepământesc, mă face să asud,
Ca o frunză de dud legănată de vânt
Plutesc între cer și pământ
Atunci când te aud cântând.

Ești tot ce am mai bun, mai frumos,
De câte ori cad, mă ridici de jos,
Mă faci să sar în sus de bucurie
Când îmi spui că nu m-ai da
Nu pe o mie, pe un milion de femei.

În ochii tăi senini, mereu văd lumini,
Aripi de heruvimi îmi cresc pe umeri
Când numeri orele petrecute împreună
Sub bolta albastră
De pe care ne zâmbește mândra Lună.

În inima-mi caldă, bună,
Ai loc rezervat pe timp nelimitat
De când mi-ai îmbrăcat
în voaluri de fericire
Sufletu-mi mare, plin de iubire;
Blândețea ta, m-a acaparat de la-nceput,
Nu știu ce m-aș fi făcut
Dacă nu te-aș fi cunoscut.

Orice cuvânt e de prisos,
Când nu ești lângă mine,
Simt că mi se frânge fiecare os,
Lacrimi de granit
Pe obrajii-mi palizi se preling necontenit;
Tu, dragul meu iubit,
Îmi ești cărare dreaptă spre Infinit,
Orizont senin nemărginit,
Tezaur cu aur poleit, diamant neprețuit.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

În perioada aceasta de hibernare

Am șters datele de navigare
Din Universul virtual 

unde nu mai e soare,
Folderele cu fotografii 

sunt goale acum,
Nici o dâră de parfum 

în aer n-a rămas
Din primăvara 

care m-a lăsat fără glas.

Am dat Delete la focul mocnit
Aprins odinioară c-un ultim 

băț de chibrit
În sufletu-mi neliniștit,
Obrajii mi-au cam pălit
De când toamna a venit.

Frunze galbene cad în tăcere
Peste un șir de litere din mintea mea,
Imaginația îmi e destul de bogată,
Furtuna iluziilor mă așteaptă 

la cotitură.

Iubire fără măsură există
În fiecare poezie veselă sau tristă
Pe care am scris-o ca poetă, 

nu ca artistă;
Nu joc roluri, nu știu să mă prefac,
Știu doar să fac ceva util
Din orice se pare că-i inutil.

N-a mai plouat
Cu zeci de stele pe metru pătrat
De când grâul e secerat,
Floarea soarelui s-a uscat,
Uleiul rafinat zace pe rafturi
În magazine fără vitrine.

Prin vise clandestine 

adesea călătoresc,
Pe Eros îl întâlnesc 

și la ureche îi șoptesc
Că îl iubesc indiferent 

de vremea de afară,
El face să răsară în grădina 

din inima mea
Crini albi și flori de nu-mă-uita.

A venit toamna... da,
Rugina și-a pus gheruța
Pe crenguța firavă de măslin
Pe care o țin în buzunarul de la piept;
Vântul suflă încet, n-am niciun regret,
Am timp berechet pentru visare
În perioada aceasta de hibernare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Promit

Când mă săruți răsare soarele,
Picioarele mi se împleticesc,
Nu pot să mă mai mișc, să mai vorbesc;
Te iubesc, om minunat!
Mi-ai dat viața goală peste cap,
Mi-ai făcut-o mai frumoasă.

Nu ești gelos, nu sunt geloasă,
Îmi ești fidel, îți sunt credincioasă,
Când mă întorc acasă
Mă aștepți cu flori în prag,
Dragul meu drag...

Când mă îmbrățișezi se face lumină
În inima-mi care de dor suspină,
Ca un copac ai prins rădăcină
În suflețelul meu...
Promit că îți voi fi alături mereu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Oaza Fericirii

Versuri de dragoste
Aștern la ora aceasta târzie
Pe-o coală de hârtie
Albă ca o câmpie cu margarete.

Buchete de cuvinte
Presarate cu parfum intens de dor
Scot din al sufletului meu pridvor
Și le înșir în grabă pe o tarabă imaginară.

E toamnă iară...
Un voal de ceață
Mintea mi-o împresoară;
Aș vrea să fie primăvară,
S-aud privighetorile cântând,
Nu vântul bătând.

Un nor stingher se plimbă pe cer,
Îl văd pe geamul deschis din odaie;
Miroase a fân uscat și a ploaie,
Genunchii mi se înmoaie
Când mă gândesc cum trec anii.

Ce bine-ar fi să pot opri timpul în loc,
Viața să fie un joc frumos,
Lumea-mi de poveste
Să nu mai fie întoarsă cu susul în jos!

Ce obraz gros are tăcerea!
Uneori e amară ca fierea.
Abia aștept să-mi văd iubitul
Odată cu răsăritul soarelui;

Mă voi cuibări la pieptul lui 

Ca o rândunea,
Îmi voi pune inima 

În căușul palmelor sale,
Vom cânta balade de jale 

Frunzelor moarte,
Ne vom iubi zi și noapte,
Vom bea Apă Vie din Oaza Fericirii
Pe săturate.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Ce seară... !

Ce seară minunată în roz pictată
Am petrecut
Când ne-am văzut ultima dată,
N-am s-o pot uita vreodată!

M-ai strâns în brațe-o dată
Și s-a deschis o poartă către cer,
Mi-ai spus că sunt un giuvaier
De care nu te poți lipsi,
Stăpâna inimii, regina sufletului tău,
Mi-ai spus c-ai vrea să-ți fiu mereu.

M-ai sărutat de două ori pe obrăjori
Când îngerii păzitori
Mi-au spus "Noapte bună!"
Și-am adormit cu gândul
La razele frumoase de lună
Din care voiai să-mi împletești cunună;

M-ai luat de mână în vis
Și m-ai dus pe-un colț de Paradis,
Mi-ai promis că mă vei face
Cea mai fericită femeie de pe pământ,
Iubitul meu scump...

Vântul n-a bătut, ploaie nu a fost,
Dar tu mi-erai în visul dulce adăpost;
Nu te-am luat la rost când m-ai trezit
Din somnul liniștit,
I-am mulțumit lui Dumnezeu
că mi te-a dat,
Dar Sfânt, binecuvântat!

Autor - Crisastemis
Din Volumul-Versuri cu, sau fără sensuri

Din dragoste

Superbe răsărituri
Văzut-au ochii mei
Când au privit în ochii tăi
În zorii dimineților senine!

Gust de amandine
Avut-au nopțile nebune
Petrecute de noi doi
Ca-n pagini de povești
Cu zâne bune și cu eroi.

Ca doi muguri de soi
Din dragoste am înflorit
Când a plouat cu stele necontenit
În Grădina Bucuriei, pe-aleile căreia
Ne-am plimbat când am dorit.

La pieptul tău
Ca un copil m-am cuibărit
În fiecare seară
Când soarele pleca spre asfințit...

M-ai iubit cu intensitate,
Te-am adorat ca pe o zeitate,
Prin vise colorate de mână am colindat,
Pe aripi de fericire am zburat
De la un capăt al lumii până în celălalt.

Niciun jurământ n-am încălcat,
De nicio promisiune n-am uitat,
Iubirea noastră nu se va sfârși,
Peste timp va dăinui.

Îți voi fi oază de lumină,
Îmi vei fi izvor cu apă cristalină,
Nicicând nu mă voi sătura
De frumusețea, de dulceața ta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul 

Versuri cu, sau fără sensuri

Zgomote și tăceri

Scrisori de-amor citite, recitite,
Zac în plicuri albe mototolite
Într-un sertar al inimii mele;

Cuvinte de dor presărate cu praf de stele
Sunt puse la păstrare
În sufletu-mi curat și mare.

Pe coridoare neluminate
Din case cu garduri din șipci uscate
Stau aliniate valize decolorate
Pline cu cărți despre mistere neelucidate.

Cutiile negre cu rămășițe de dureri
De mai demult, nu doar de ieri,
Au fost aruncate la răscrucea unui drum
Care duce spre nicăieri.

Pe țărmuri îndepărtate de mări
A rămas un șir lung de întrebări
fără răspunsuri
Și-o listă cam mare cu neajunsuri.

Zidurile de tăceri au fost dărâmate
Azi noapte când a fost furtună,
Zgomotele tunetelor au răsunat
Până la celălalt capăt al pământului.

Vuietul vântului s-a auzit
Pân' la margine de Infinit,
Nori negri au acoperit cerul
Și dintr-o dat' a început să plouă;

Mi-am ridicat mâinile-amândouă
Și m-am rugat la Dumnezeu
Să mă păzească de tot ce e rău,
Să-mi fie alături, mai ales în ceasul greu!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Vreau să...

Vreau să dansez
Cu tine, în noaptea aceasta senină,
Fă-mă să vibrez,
Mângâie-mă ca pe o pianină,
Sau ca pe o mandolină cu strune noi;

Ajută-mă să evadez
Din cușca cu noroi a tristeții,
Zorii dimineții să ne găsească îmbrățișați,
Strâns legați cu funia dragostei.

Flori de tei și de măr pune-mi în păr,
S-ajung în zbor pe Scara Fericirii,
Nu vreau să cad nicicând
În prăpastia dezamăgirii.

Învață-mă să sper,
Ridică-mă până în al nouălea cer,
Spune-mi că totul va fi bine,
Că mâine va fi mai frumos ca azi;

Vreau să cazi la picioarele mele
Când stelele se vor aprinde
Și dragostea ne va cuprinde
În mrejele ei...

Scântei în tine să se reaprindă,
Focul din mine să se extindă,
Să ardă cu putere
Ca în vremurile neînvăluite în mistere.

Vreau să ne rătăcim printre litere,
Printre șoapte, printre cuvinte,
Să trăim momente unice
De care cu drag
Să ne aducem mereu aminte.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri