Piatră de temelie

De n-ai fi oceanul de fericire
În care-adesea mă scufund,
S-ar tulbura-ntr-o clipă al meu gând,
Inima mi-ar fi albastră
Ca o mare de dor fremătând,
Cuvintele-mi de pe buze
Ar dispărea în grabă rând pe rând.

De nu te-aș iubi atât de mult
N-aș mai scrie povești sau poezii,
N-aș mai picta flori roz și fluturi argintii
Pe pânze albe sau portocalii.

De nu mi-ai fi motiv de veselie
Sau piatră de temelie
Pe care să-mi clădesc viitorul,
Mi-aș pierde timpul în zadar
Într-un prezent urât, bizar.

De n-ai fi drumul liniar
Care mă duce spre al soarelui hotar,
Un car de ani aș suferi,
Aș plânge încontinuu,
Nimeni nu m-ar putea opri,
Ca o lumânare-aș arde, până m-aș topi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Voi păstra...

Voi păstra vie amintirea ta,
Flacăra iubirii nu se va stinge
Chiar dacă va ninge necontenit
Pe poteca dinspre răsărit
Unde prima dat' ne-am întâlnit.

Voi păstra chipul tău iubit
În sufletu-mi neliniștit plin de dor,
Pe lanțul amintirilor
Am să mai pun ceva,
Scânteia aprinsă din privirea ta.

Voi păstra în inimioara mea
Momentele divine
Trăite de noi doi cândva,
Voi avea grijă de floarea
De nu-mă-uita
Chiar dacă se va usca;

Am să-mi fac din ea un talisman,
Să-mi poarte noroc în fiecare an,
Un noian de stele voi picta
Pe tavanul din odaia mea
Să-mi lumineze fiecare noapte grea.

Voi păstra, voi păstra,
Vorbele-ți duioase în mintea mea,
Amprenta buzelor tale pe gura-mi dulce,
Am să las timpul să-mi usuce
Lacrimile-amare,
Te voi iubi mereu ca pe o rază de soare.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Mirajul fericirii

Plouă încet, dar bate tare vântul,
E însetat de apă pământul,
Gândul nu mi-e răvășit,
Sufletul mi-e liniștit;

Mirajul fericirii n-a pierit,
Speranțele nu s-au risipit în zare,
Cupidon apare în decor
Exact când vreau eu,
Îmi ridică mingea la fileu
Aunci când este cazul.

Vara a schimbat macazul,
I-a permis toamnei răcoroase
Să ne intre cu tupeu în case;
Trebuie să scoatem hainele groase
Și umbrelele de la naftalină
Până când bolta cerului 

Va fi iar senină.

Cămara inimii mi-e plină
De sentimente frumoase
Chiar dacă uneori miroase
A frunze uscate arse,
Natura își cere tributul an de an,
Mai lasă golaș câte-un castan...

Mâine-am să-mi pun visele
în geamantan
Și am să plec într-o călătorie,
Să uit de timpul șarlatan
Care-a trecut în grabă ieri
Pe lângă șirul de fiori
Pe care i-am simțit în zori
Când am văzut
Că vin din depărtare nori.

Vreau să ajung
Pe un tărâm unde e soare
Să stau pe toată perioada 

De hibernare,
Căci la munte e deja ninsoare!
Mă voi întoarce înapoi
Când primăvara va fi în toi;

Voi număra din doi în doi
Suavii ghiocei ce vor ieși 

De sub zăpadă,
Va fi iar mare sărbătoare 

În a mea ogradă
Când mierlele și cintezoii
Se vor lua la sfadă.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Iubire asumată

Te iubesc și mi-e teamă
C-o să se transforme în dramă
Comedia inventată de noi doi demult;
Te iubesc când ascult 

Barry White pe repeat
Și plouă necontenit la margine de Infinit;
Te iubesc și mi-e frig
Când nu ești și te strig, te strig tare,
Să m-auzi din depărtare, și să vii,
Să-mi săruți obrajii vineții
Căci sângele îmi îngheață în vene
Când nu se întrevede
Nicio lumină la Orizont.
Dulce ca cireașa de pe tort
Dragul meu ești,
Eu sunt ca un sloi de gheață
În câte-o amară dimineață
Când nu te văd în patul meu...
Te iubesc și mi-e greu fără sărutul tău,
Fără mângâierea cald-a ta;
Aș da o zi din viața mea
Să te mai pot vedea din nou
La picioarele mele
În nopțile cu stele verzi și aurii;
Te iubesc când știi să mă faci fericită,
Căci mă ajuți să nu cad în nicio ispită
Când sunt dorită de alți bărbați
Pe care-i consider prieteni sau frați,
Nimic mai mult...
Te iubesc ca pe-un dar sfânt,
Ca pe-un înger coborât pe pământ;
Te iubesc mult prea mult
Și îmi asum această iubire
Care-i mai presus de fire,
De cuvinte, de orice...
Fără tine n-au valoare valorile,
Bogățiile nu înseamnă nimic;
În sufletu-mi mare nu mic
Te păstrez ca pe-o comoară,
Ești flacăra vie din a mea inimioară,
Iubirea pentru tine nu va dispărea
Indiferent ce se va întâmpla.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

Parfum de viorele

Petale de roze uscate
Stau presate într-o carte,
Frunze moarte cad pe asfalt
Ca-ntr-un spectacol fascinant
Oferit de toamna ce-a venit
Odată cu frigul, la asfințit.

Privesc pe geamul deschis din odaie
Cum ramurile copacilor se înconvoaie
Când bate vântul,
Îmi fuge pământul de sub picioare
Când mă gândesc
Că unii oameni trec prin viață
Ca niște umbre călătoare.

În sufletul meu a crescut o floare
Pe care-o ud adesea
Cu lacrimi dulci, nu amare,
În inima-mi frumoasă mare
Strălucesc raze de soare
Ce răspândesc lumină și căldură
Până dincolo de hotare.

E liniște pe-a fericirii mare, nu-i furtună,
Vreme bună va mai fi, aievea și în poezii,
Norii negri în curand vor dispărea
De pe bolta gri de catifea,
Va ploua doar cu stele peste versurile mele
Pe care-am presărat parfum de viorele.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Versuri cu, sau fără sensuri

I love House

I don't like Brahms, I love House,
Sweet music with divine sounds
Which makes me always dance.
The drums are incredible,
The rhythm can't be forgotten.

I don't like Beethoven,
I love Chuck Roberts, Larry Heard,
I heard long time ago of them,
That's why I put their name
In my gratitude poem.

In the beginning there's was a track...
That changed many lives,
The world of music was painted
In wonderful colors, not by amators,
By skilled producers,
Songwriters, true artists...

Thank God 
That this beautiful creation exist!
Will resist over time
Because is made only out of love,
House music is a blessing from above.

Author - Crisastemis